Cum va arăta lumea în 2050? Topul țărilor cu cea mai spectaculoasă creștere economică

Potrivit raportului intitulat „Perspective pe termen lung: Cum se va schimba ordinea economică mondială până în 2050”, piețele emergente vor domina economia globală în anul 2050, clasamentul economiilor urmând să fie, potrivit proiecțiilor specialiștilor PwC, acesta: China, India, Statele Unite, Indonezia, Brazilia, Rusia, Mexic, Japonia, Germania și Marea Britanie.

„Statele Unite și Europa vor pierde constant teren comparativ cu China și India”, subliniază raportul, anticipând că, în 2050, cota Chinei ar urma să crească la 20% din economia globală, cea a SUA va scădea de la 16% la 12%, cea a Uniunii Europene va coborî de la 15% la 9%, în timp ce a Indiei va urca de la 7% la 15%.

Principalele concluzii ale raportului realizat de compania de consultanță și audit PricewaterhouseCoopers sunt:

1. Economia mondială ar putea să se dubleze ca mărime până în 2050, dacă vor exista politici de creștere economică (fără măsuri pe termen lung cu caracter protecționist) și dacă nu se produc catastrofe care să amenințe civilizația.

2. Piețele emergente vor continua să fie motorul de creștere al economiei globale. Până în 2050, cota Grupului economiilor emergente (E7) – China, India, Indonezia, Brazilia, Rusia, Mexic și Turcia – ar putea crește de la 35% la aproape 50% din PIB-ul mondial. China ar putea fi cea mai mare economie din lume, cu o cotă de 20% din PIB-ul mondial în 2050, pe locul doi fiind India, pe trei SUA, iar Indonezia pe locul patru.

3. Anumite piețe emergente vor ajunge pe poziții centrale – Mexicul ar putea depăși Marea Britanie și Germania.

4. Cota din PIB-ul mondial a celor 27 de state ale Uniunii Europene ar putea fi sub 10% până în 2050, mai mică decât cea a Indiei.

5. Vietnamul, India și Bangladeshul ar putea fi economiile cu ritmul de creștere cel mai rapid.

6. Economiile avansate de acum vor continua să aibă medii ale veniturilor mai mari, dar economiile emergente ar urma să înregistreze progrese în acoperirea diferențelor până în 2050. Această situație va deschide oportunități majore pentru companiile dispuse să facă investiții pe termen lung în aceste piețe. Dar acest lucru va necesita răbdare în gestionarea crizelor observate recent în anumite economii, spre exemplu în Brazilia, Nigeria și Turcia, țări care au în continuare potențial economic pe termen lung.

7. Pentru atingerea acestui potențial de creștere, guvernele economiilor emergente trebuie să implementeze reforme structurale în sensul îmbunătățirii stabilității macroeconomice, pentru diversificarea economiilor făcându-le independente de exploatarea resurselor naturale (unde este cazul acum) și pentru dezvoltarea unor instituții politice și juridice mai eficiente.

„Sigur că nu trebuie neglijate șocuri politice de genul victoriei lui Donald Trump în SUA ori deciziei Marii Britanii de ieșire din Uniunea Europeană, în contextul în care acestea indică schimbări structurale profunde, în special tendințe populiste împotriva globalizării, automatizării și efectelor pe care aceste tendințe îl generează, amplifcând inegalitățile veniturilor și slăbind coeziunea socială. Aceste tendințe constituie provocări politice reale asupra țărilor dezvoltate și nu numai, dar nu există soluții rapide pentru gestionarea acestor preocupări. Sunt necesare eforturi determinate ale guvernelor pentru îmbunătățirea calității educației și pregătirii profesionale și pentru contracararea lipsei de corectitudine percepute la nivel social prin politici fiscale punctuale. De asemenea, este necesară asumarea unui rol real de conducere politică pentru a se opune rezistență apelurilor în sensul creșterii protecționismului și menținerii impulsului în probleme de termen lung de genul contracarării modificărilor climatice și reducerii sărăciei”, recomandă raportul PricewaterhouseCoopers.